O noua dilema se pune pe tapetul actualitatii romanesti, legata de mult trancanitul vot uninominal. Care ar permite alegatorului roman sa voteze persoane-indivizi si nu liste de partid. E bine, e rau, nu stim bine. Se fac, si-o sa se mai faca, multe speculatii. Tot ce putem afirma la modul concret, din experienta electorala de pina acum, este ca acei candidati independenti, care au fost cumva altceva decit „uninominalismul“, nu au prea avut succes.
Nu stam acum sa analizam cauze si sa gasim explicatii, mai ales intr-o lume in care lucrurile pot functiona bine si viceversa. Sau oricum. Totusi. Totusi, alegerile europarlamentare, vrem, nu vrem, se vor tine la sfirsitul lui noiembrie, astfel ca atit Ziua Nationala, cit si pregatirea unei noi serii de caltabosi sa ne prinda cu alesii nostri in Parlamentul European nominalizati. Unul si una. Propusi de partide si alesi de popor. Sa ne reprezinte interesele in organismele de la Strasbourg si Bruxelles, astfel ca acolo sa vedem cum se cara palinca si caltabosii cu ditamai TIR-ul si nu cu masina mica. Nu mai tine cu oferitul unei „masini puternice“, ar trebui elicopter sau iaht ca sa fie mica gainarie autohtona ridicata la rang de ciubuc international.
Dincolo de ce vedem pe la televiziuni, efervescenta ultimelor zile capata deja contur sarbatoresc. Atunci cind nu se prabuseste rapid in lehamite si dezinteres. Ei cu ale lor, noi cu ale noastre. Doar ca. Doar ca atunci cind se simte mirosul banilor, si masele si indivizii incep sa freamate. Nu ne este chiar indiferent. Chiar daca e cu bataie de cap, trebuie facute acte, alergatura, balamuc, „proiecte“, toata lumea viseaza si face „proiecte“. Cu cine si pentru ce? Cu Europa, pentru copiii si nepotii nostri, noi nu mai avem timp pentru noi. „Noi“ sintem poporul, noi sintem „un popor“, asa cum facura si nemtii cind i-au dat jos pe Honeckerii lor. Euro
