Pe 21 octombrie 2007, la ora 19.00, la Institutul Francez, a avut loc o seara de lectura bilingva: Philippe Forest, alaturi de actrita Coca Bloos si pianista Maria Imbricau, a prezentat fragmente din ultimul sau roman, Le Nouvel Amour/Iubirea din nou, titlu in curs de aparitie la Editura Nemira.
Philippe Forest este doctor in litere, autor a mai multe eseuri de teorie si istorie a literaturii (Histoire de Tel Quel, Seuil, 1995, Le roman, le je, Pleins Feux, 2001, Le Roman, le réel et autres essais, Editions Cécile Defaut, 2007 etc.) si a trei romane, dintre care unul tradus in limba romana si aparut la Editura Nemira (Sarinagara, 2006). in prezent preda literatura comparata la Universitatea din Nantes.
intr-o polemica recenta, consemnata de revista L’Expres, intre Richard Millet si Frédéric Beigbeder, cel dintii afirma ca romanul francez a murit. Credeti ca autofictiunea a sfirsit prin a se autodistruge?
Nu! Cred ca Richard Millet are o viziune foarte pesimista asupra romanului francez, iar acest lucru se datoreaza credintei sale ca o anumita formula narativa impusa in secolul trecut ar trebui conservata. Pe de alta parte, eu cred ca, dimpotriva, literatura franceza trebuie sa se schimbe, iar autofictiunea a constituit una dintre modalitatile inovatoare descoperite in anii ’70-’80. Evident, si eu sint critic in raport cu anumite elemente ale autofictiunii si nu consider ca literatura mea se incadreaza in acest concept.
In ansamblu, insa, as spune ca autofictiunea a avut un rol pozitiv in schimbarile petrecute in literatura anilor ’70-’90. Poate ca lucrurile sint mai greu de perceput din afara Frantei, eu nici nu stiu cu exactitate ce carti se traduc in romana, mi se pare insa evident faptul ca literatura franceza nu mai are acelasi impact puternic pe care il avea in anii ’50-’60, in perioada Noului Roman – dar cu siguran
