Grija enorma a Sfantului Sinod pentru corectarea modului in care lucreaza CNSAS m-a impresionat. Ea seamana mult cu atentia atator forte politice – exprimata prin voci autorizate – fata de deontologia jurnalistilor de la TVR cand cu transmiterea filmului cu eroii agriculturii romanesti postcomuniste, Remes si Muresan. si intr-un caz, si intr-altul, continutul comunicat parea de importanta secundara. Cu adevarat tulburatoare era posibilitatea ca un anume cod de onoare al meseriei sa fi fost incalcat. In ambele ocazii, supozitia de delict privea aceeasi teribila culpa: dezvaluirea fara menajamente a cangrenei etice. Vai! Cate lacrimi de crocodil se risipesc la adresa celor care, nu-i asa?, ar trebui sa asaneze moravurile tarii, dand exemple demne de a fi urmate, in detasarea de mercantilismul gaunos, de gudurarea politica, de practicile infecte, in numele unui principiu moral. Cand insa acest fapt are loc, punerea la punct nu intarzie, iar ea vine tocmai din partea celor pusi sa vegheze ca adevarul si dreptatea sa isi ocupe locurile cuvenite in viata noastra publica: politicienii parlamentari, iar acum… oamenii in sutana, Sfantul Sinod insusi.

… Deodata respiri alt aer si parca invii. In Biserica Ortodoxa Romana toate merg de-acum ca pe ata. La Tanacu lucrurile s-au limpezit, nici un popa din tara nu mai practica datul in bobi ori ghicitul viitorului in Biblie, vrajitoarele oltence nu mai razuiesc ochii sfintilor de pe peretii lacasurilor de patrimoniu, simonia de orice fel a fost definitiv eradicata. si peste toate – fiecare absolvent de teologie este un erudit, cunoaste ca pe apa opera Sfintilor Parinti ai bisericii, ba mai lasa deoparte si zavistia fata de alte culte religioase, traind si predicand, deopotriva, buna pace si intelegere intre oameni. Sa nu fi fost

ºCNSAS-ul si eterna tulburatoare de concordie, presa, tiii, ce desavarsita tihna ar mai fi hal