Exista, aiurea, hoteluri care de la etajul ori camera 12 trec direct la 14. Altii, pe 13, nu ies din casa. Ei bine, Teatrul National din Timisoara nu si-a refuzat dreptul de a avea o a treisprezecea editie a Festivalului Dramaturgiei Romanesti, a doua de cind regizoarea Ada Lupu (Maria-Adriana Hausvater) este directoarea institutiei. Drept pentru care, intr-un fel sau altul, motivat ori subminind tema, s-a incercat celebrarea limbii romane in vocatia-i de a produce dramaturgie, dar si de a primi text dramaturgic din alte limbi. Cum, anul acesta, pariul festivalului s-a extins pe mai multe paliere, intr-un interval orar depasind linistit jumatatea unei zile, orice rememorare solicita prezenta ghidului de utilizare, in cazul dat functia aceasta insusindu-si-o caietul evenimentului, in sine un obiect excelent al carui autor merita sa fie nominalizat pe vreuna dintre pagini.
in lipsa acestuia, imaginea de pe coperta, a zmeului pe care cultura romaneasca tot incearca sa-l ridice de vreo doua secole incoace, isi merita aparentul elan metaforic. Prima pagina ne anunta sustinatorii esentiali ai evenimentului: Ministerul Culturii si Cultelor (proprietarul teatrului, in definitiv, de unde si prezenta secretarului de stat Demeter András, fost director al Teatrului Maghiar, institutie-colocatar, asa-zicind, alaturi de Teatrul German si de Opera), ICR si Consiliul Local (nu a lipsit primarul Ciuhandu, care, ca si MCC, ar trebui sa gaseasca solutia de a face mai lesne traiul „colocatarilor“, cel putin prin realizarea Salii Studio; dar, cum centrul, cu tot cu fatadele cladirilor de patrimoniu, arata tot mai jalnic, tot mai scorojit…).
Pentru a pricepe mai rapid regula jocului, sa trecem la ultima pagina, unde gasim, supusi unei admirabile fotogenii, membrii juriului: Theodora Herghelegiu, Elena Martonos Manole, Mihaela Michailov, András Loránt, Zoltan Lov
