Caragiale, desigur, din nou Caragiale! Cum sa nu te gindesti la increderea deplina pe care jupin Dumitrache o are in Chiriac cind vine vorba de onoarea lui de familist, vazind cit de increzatori sint unii – persoane publice, institutii sau ONG-uri – in buna-credinta a unui om care jura ca singura lui preocupare este sa vegheze la respectarea Constitutiei. Jupin Dumitrache poate dormi linistit, Chiriac – saracul! – are grija de onoarea Vetei, chiar daca faptele lui sint in profund dezacord cu vorbele.

Si, cum sa nu-ti vina in minte contrastul dintre credulitatea senila a Jupinului, incintat de declaratiile sforaitoare ale celui ales de el sa-i apere casa si nevasta, pe de o parte, si, pe de alta parte, disproportionata sa intransigenta in relatia cu cei suspectati de a atenta la bunurile lui, cind vezi cum functioneaza in Romania zilelor noastre nu doar institutiile statului, ci si logica (?!) unor persoane publice sau a unor organisme-fanion ale societatii civile.

Comedia care se joaca neintrerupt pe scena publica autohtona, de zece luni incoace, a spulberat multe dintre iluziile pe care ni le faceam in legatura cu vointa si capacitatea de schimbare a clasei politice. Cu toate acestea, insa, marile dezamagiri nu le-au produs doar politicienii, oricum compromisi in ochii opiniei publice. Mass-media si societatea civila, prin citiva dintre reprezentantii lor cei mai cunoscuti, au picat cu brio examenul maturitatii civice si politice deopotriva. Instituind dubla masura ca principiu absolut al judecatii etice, multi dintre formatorii de opinie (fie ca vorbim de individualitati sau de ONG-uri) au preferat sa stea drepti (in fata unuia sau altuia dintre puternicii zilei) si sa judece strimb.

In discursul public s-a instaurat arbitrariul cel mai deplin, desi la nivel declarativ toata lumea pretinde ca vorbeste in numele unor princip