Când simte că dă bine, Traian Băsescu scoate din buzunarul de la spate al nădragilor interesul naţional. Prin convocarea Referendumului odată cu europarlamentarele, Domnia sa sfidează interesul naţional. Până la iresponsabilitate. Desigur, pledând pentru o concentrare pe temele europene, posibilă pe convocarea doar a scrutinului europarlamentar, Călin Popescu Tăriceanu a vizat propriul interes: cel de a nu se discuta în campanie despre guvernarea sa. În plus, dintre toate partidele de dreapta, PNL pare cel mai bine pregătit pentru o bătălie vizând exclusiv temele europene. De data asta, interesul PNL coincide cu interesul naţional. Pentru că interesul naţional e ca scrutinul din 25 noiembrie 2007 să nu fie parazitat de o chestiune de politică internă în genul Referendumului pentru votul uninominal. Aceasta deoarece: 1) Românii trebuie să aleagă pe cei în stare să reprezinte interesele la Bruxelles, şi nu pe cei buni la Bucureşti. Asta înseamnă alte criterii decât cele care au adus în Parlament, timp de 17 ani, inşi buni la datul din gură. Pentru Bruxelles e nevoie de politicieni bine pregătiţi în chestiunile europene, cu un profil occidental, capabili mai ales să-şi facă prieteni şi aliaţi. Pentru alte ţări din Uniunea Europeană s-ar putea ca trimişii la Bruxelles să nu fie atât de importanţi. Sunt ţări vechi în Uniune, unele mari puteri europene. Interesele acestor ţări pot fi promovate şi altfel decât prin prestaţia europarlamentarilor. România n-are aceste avantaje. Debutului în UE i se alătură complexul de ţară mereu admisă. Reprezentanţii noştri ar putea schimba ceva din această situaţie. 2) Campania pentru europarlamentare e un moment unic în care Uniunea Europeană să devină familiară românilor. Admiterea României nu s-a făcut în cunoştinţă de cauză. Poziţia noastră la discutarea Tratatului Unional a fost una de acceptare slugarnică. Faţă de Bruxelles, român