Hipoglicemia nu este o boală, ci un sindrom clinic cu diferite cauze, care poate conduce la diverse manifestări neplăcute, mai ales neurologice. În mod normal, concentraţia de glucoză din sânge variază între 70-100 mg/dl, după o masă copioasă valorile glicemiei putând atinge valori între 140-150 mg/dl. Hipoglicemia reprezintă scăderea nivelului glucozei din sânge sub valoarea de 45-55 mg/dl. Buna funcţionare a creierului este dependentă de nivelul glucozei din sânge. Hipoglicemia prelungită poate afecta funcţiile cerebrale, putând duce, dacă nu este corectată, la o afectare permanentă a substanţei cerebrale.

Procesarea glucozei Nivelul glicemiei este controlat de doi hormoni: insulina şi glucagonul. După masă, zahărul conţinut în alimente ajunge în circulaţia sanguină, în acest mod crescând nivelul glucozei din sânge. În acest moment acţionează insulina (hormon hipoglicemiant secretat de pancreas), transportând zahărul în exces din sânge în celulele hepatice, unde este stocat sub formă de glicogen. După o perioadă de post, nivelul zahărului din sânge scade. În cazul în care nivelul glucozei este foarte scăzut, pancreasul secretă glucagonul (hormon hiperglicemiant), acesta antrenând producţia de glucoză în ficat şi eliberarea acesteia în sânge, pentru ca valorile glicemiei să devină din nou normale.

Simptome Simptomele hipoglicemiei sunt ameţeală, transpiraţii, senzaţie de foame, tremurături ale mâinilor, stări emotive, convulsii, dureri de cap, paloare, palpitaţii şi dificultăţi de concentrare. Uneori, în cazul hipoglicemiilor severe poate apărea chiar şi coma. Este cunoscut faptul că de cele mai multe ori hipoglicemia apare ca urmare a dezechilibrelor alimentare. Aportul zilnic de alimente trebuie să acopere necesarul de energie al organismului, o alimentaţie echilibrată şi un aport suficient de lichide fiind necesare pentru a evita apariţia acestor d