Numele acestei familii din Muntenia provine de la satul Fundata, din comuna Tartatesti (Dambovita).
Poate tocmai neincuscririle cu protipendada, in veacul al XVIII-lea - mai ales cu cea de obarsie alogena -, a facut din Fundateni - dupa cum a fost si cazul multor altor neamuri din Arhondologia Valahiei - o familie aflata la distanta de puterea politica, de prestigiul prezentei la Curtea Domneasca. Ceea ce nu o face insa totusi mai putin demna de interes.
Din excelenta carte a doamnei Voica Puscasu, Actul de ctitorire ca fenomen istoric in Tara Romaneasca si Moldova pana la sfarsitul secolului al XVIII-lea (Bucuresti, Editura Vremea, 2001, p. 237), aflam ca Matei Fundateanu a ctitorit in acel veac, biserica din satul de origine a familiei. Avand in vedere epoca tarzie, sa fi fost vorba oare de o reconstructie?
Arhondologiile Tarii Romanesti de la 1837, manuscris pastrat la Biblioteca Academiei Romane, transcris de Alexandru V. Perietzianu-Buzau si publicat de Paul Cernovodeanu si Irina Gavrila, contine numele catorva dintre membrii acestei familii (p. 96): Haralambie Fundateanu, capitan si parucic; trei "Ioan Fundateanu", cu rangurile de pitar si serdar; doi "Nicolae Fundateanu", dintre care cel care a fost vataf de divan, a incetat din viata la 1 decembrie 1843. Celalalt purtator al acestui nume a detinut rangurile de paharnic si de medelnicer.
In albumul genealogic al lui Octav George Lecca din 1911 sunt consemnate doua aliante matrimoniale cu Fundatenii. Colonelul Constantin Rudeanu a fost intaia oara casatorit cu Elena Fundateanu (1850-1917; prenumele ei si anii de viata provin de la Gh. Bezviconi), avandu-l ca fiu pe viitorul general Vasile Rudeanu, personaj proeminent al armatei romane la inceputul secolului XX. Intaia sotie a acestuia a fost Eufrosina Sutzu si e interesant de remarcat faptul ca cealalta casatorie Fundateanu din
