In cotloanele birocratiei romanesti, oficialii supravietuiesc si prospera preponderent gratie reglementarilor – acestea fiind urmate si aplicate riguros, ba uneori chiar evlavios, in viata de zi cu zi. Noi modele de administratie, bazate pe alte performante decat cele ale descalcirii labirintului juridic, au ramas neinteresante si, ca atare, venetice din punct de vedere al functionarului roman – in pofida tuturor imboldurilor europene date in acest sens.
Poate surprinde, in acest context, numirea lui Dacian Ciolos in functia de ministru al Agriculturii: s-a optat, prin urmare, pentru un tanar inginer agronom cu studii de specialitate efectuate in Occident si o reputatie de "ardelean serios". Sa constituie aceasta numire un prim indiciu ca s-a dat, discret, startul pentru promovarea celor mai capabili oficiali? Sa fie posibil ca de-acum sa urmeze avansari "pe bune", recte pe merit? Tare ma tem ca nu. De teama usturatorului esec – constand din pierderea a 25% a subventiilor agricole din partea UE –, ministrul va avea, probabil, parte de cateva saptamani de putere reala, in care va dispune de parghiile necesare remedierii degringoladei de la Agentia de Plati si Interventie pentru Agricultura. In cazul in care, ulterior prezentei crize, domnia sa ar avea insa cutezanta avansarii unor idei sau puncte de vedere proprii – cum a facut-o Razvan Ungureanu pe tema retragerii subite a trupelor romane din Irak –, s-ar putea trezi izgonit mai rapid decat va fi inclinat sa creada. Chiar si in situatia in care va avea o conduita cat se poate de prudenta, pare aproape imposibil ca un specialist in agronomie sa nu-si piarda, intr-o buna zi, cumpatul fata de acei reprezentanti liberali pentru care agricultura nu constituie altceva decat o vaca de muls... a orasenilor.
Timp de doi ani, PNL a dispus, in persoana lui Gheorghe Flutur, de un ministru al Agriculturii ca