Daca-ar fi sa socotim bob cu bob premiile ce se dau in Romania, ele nu sunt deloc putine! Aproape ca nu exista oras mai mare care sa nu atribuie anual coronite, diplome sub tot felul de denumiri din care evident nu lipsesc "cel mai", "cea mai", dupa cum nu exista zona ori regiune care sa nu aiba festivaluri, manifestari culturale la care, evident, se dau premii. Urmeaza premiile Uniunilor, Asociatiilor de creatori, ale Academiei. Cu toate acestea, inca nu avem o cultura a premiilor.
Pentru a fi luate in serios, premiile ar trebui sa indeplineasca minimum trei conditii: juriul sa le confere, prin autoritatea si notorietatea sa, obiectivitate si valoare; recompensa financiara sa nu fie una simbolica (sau derizorie); sa aiba traditie.
Cele mai multe premii sunt atribuite de jurii anonime (sau de anonimii din juriu), valoarea lor financiara este jenanta, iar traditia le lipseste aproape cu desavarsire. Percepute ca afaceri de familie, derizorii ca sume cat sa nu produca macar invidii, decernate adesea in anonimat sau in fata unui public alcatuit din rudele si cunostintele celor premiati, premiile nu produc efecte. Si, de aici, intram intr-un cerc vicios: neavand ele nicio consecinta (retiparire, relansarea operei sau autorului etc.), nici criteriile nu mai sunt atat de inflexibile vizavi de valoare (doar Academia isi mai "permite" din cand in cand sa nu acorde un premiu la vreuna din sectiuni din pricini de absenta de opera valoroasa). Asta produce o diluare care da apa la moara celor ce nu pun pret pe un premiu in Romania. Ele nu au ecou in public, nu sunt luate in serios de critica si nu impresioneaza nici macar editorii ale caror carti au fost premiate. Iata de ce spun ca, deocamdata, la noi nu exista o cultura a premiilor.
Un proiect ambitios, menit sa redimensioneze institutia premiului cultural in Romania, este cel al Fundatiei Anonimul,
