Autoarea nu intelege ca afirmatiile ei simpliste nu au legatura cu literatura. Crede ca este inspirata si ca observatiile critice la adresa textelor ei sunt "provocari foarte rautacioase".
Ioana I. Negreanu este, probabil, un om de o mare bunatate, dar ca autoare de versuri (Rondel in numele iubirii, Pitesti, Ed. Zodia Fecioarei, 2007) nu straluceste. Frumusetea sufleteasca nu tine loc de talent si de cultura poetica. Rondelurile din volumul cu care a debutat tarziu, inconjurata de copii si nepoti, cuprind adevaruri banale si exclamatii lacrimoase:
"Cand moare omul drag, crengile copacilor sunt triste./ Iar florile, parca-si sterg ochii cu batiste./ Si lacrimile tale sunt grele, nu artiste./ Iar florile, parca-si sterg ochii cu batiste.// Desi stim bine, c-odata-o sa murim,/ Nemuritori ne credem, ca timpul il oprim./ Cand moare omul drag, crengile copacilor sunt triste./ Iar florile, parca-si sterg ochii cu batiste."
Imaginea florilor care isi sterg ochii cu batiste mai degraba amuza, decat impresioneaza. Si nici nu este actualizata. In prezent ochii nu se mai sterg cu batiste, ci cu servetele de hartie de unica folosinta. Toate rondelurile sunt pline de truisme, de genul:
"Doresc prieteni pe care sa ma bazez,/ Ei sa nu ma triseze, eu sa nu-i trisez."; "Nu suport tradarea in iubire,/ Nu pot trai cu ea, nu-mi sta in fire."; "Dezastru e cand intalnesti prostia,/ Cu rautatea la un loc si nebunia.//Pe-acestea trei, de le-ntalnesti in om,/ Ele-l supun, il demoleaza, il fac neom."; "Cat rau poate sa faca o minciuna,/ O stie numai cel ce n-are viata buna/ si i-au stricat-o mincinosii, matraguna." etc.
Iarba este verde, cerul este albastru. Este bine sa fie bine si este rau sa fie rau. Cam asa s-ar putea rezuma cartea Ioanei I. Negreanu. Autoarea nu intelege ca afirmatiile ei simpliste nu au legatura cu literatura. Crede, dimpotriva, c
