Nu îţi ia mult să înţelegi că intriga filmului lui Michael Davis II este un simplu pretext pentru a desfăşura o pistoliadă de mare virtuozitate, - pe care însă o putem lua şi din filme precum The Transporter (Curierul, 2002) al lui Corey Yuen - şi mai ales o scînteietoare conversaţie. Mr. Smith (Clive Owen) este un pistolar pensionat pe caz de sastisire, crize existenţiale, deces de familie, iar Dairy Queen (Monica Bellucci) o prostituată la fel de dezgustată, sarcastică şi pansamentul potrivit pentru un temperament ca al lui Mr. Smith. Drama ei mi se pare la fel de personală ca a unui castravete smuls prea devreme din vrej. Mr. Smith intervine pentru a salva o femeie însărcinată şi apoi bebeluşul ei, pistolarul serveşte şi de mamoş într-o scenă grăbită între două schimburi de focuri, iar cînd mama sucombă devine protectorul bebeluşului pe care o serie de vajnici bărbaţi se străduiesc să-l lichideze. Încăpăţînarea talentatului Mr. Smith generează o cursă a înarmărilor în tot oraşul, şi un fel de partidă de vînătoare cu premii pentru orice dornic freelancer posesor de gun. De la intervenţionismul oarecum sictirit şi aleator al desperados-ului, într-o ipostază mai degrabă vagaboandă, - era în staţie, nu mai circula nici un autobuz, etc -, întreaga afacere creşte exponenţial ajungînd în cercurile înalte ale puterii, deşi nu este foarte clar de ce acest copil reprezintă o miză atît de serioasă pentru a i se dori moartea cu orice preţ. Explicaţia oferită în film mi se pare destul de inconsistentă şi artificioasă. Odată pornit, Mr. Smith lichidează absolut orice cu o metodică aproape contabilă pentru ca în final să rămînă fericitul posesor al unui nou-născut alături de renăscuta sa iubită într-un rol matern, prostituata Dairy Queen. Un ultim schimb de focuri are loc în chiar snack-ul unde ea lucra în formulă casnică, onestă, sugerînd cumva natura viitoare a acestui menaj.