Soarele straluceste, dar e noapte. Sau e intuneric bezna in miezul zilei. Din cand in cand, o perdea-curcubeu care pluteste ireal sparge monotonia celor sase luni de noapte continua. Pentru unii, culorile miscatoare vestesc pericolul, pentru altii explica

Eschimosii, amerindienii, cei mai mari exploratori ai lumii au incercat sa descrie in cuvinte nuantele aurorei boreale. Poetii, romancierii s-au straduit si ei. Descrierile lor, insa, oricat de maiastre, palesc considerabil in comparatie cu senzatia vizuala, reala, a fenomenului.

Fiecare popor din nord are cate o legenda a acestor culori. Cea mai veche legenda s-a nascut atunci cand pe cer au aparut mai multe nuante de rosu inchis pe care oamenii le-au asociat cu ideea de moarte si sange.

Eschimosii credeau ca aurora boreala este atat de periculoasa incat purtau cu ei cutite ca sa o sperie. Indienii Eyak erau convinsi ca luminile nordului sunt semn ca va incepe un razboi. Institutul Geofizic al Universitatii din Alaska are cea mai mare statie de supraveghere.

Camerele specializate si spectroscoapele de ultima generatie observa fiecare schimbare din atmosfera si incearca sa dea o explicatie pertinenta fiecarui fenomen aparut. Oamenii de stiinta nu neaga ca aurora boreala poate cauza schimbari importante ale climei, dar de la o ninsoare vara si pana la razboaie si maceluri e drum lung, spun ei.

Pe datele stiintifice se bazeaza si majoritatea turistilor care vin sa viziteze Alaska pentru aurora boreala.

Evident, mai sunt si cei care vin aici in cautarea explicatiilor misterioase ale existentei extraterestilor, de exemplu, dar acestia nu sunt multi. In mare parte pentru ca Alaska este un tinut care are atat de multe de oferit turistilor, in afara de ineditul fenomen.

De la pescuit (Alaska numara trei milioane de lacuri si trei mii de rauri) pana la schi sau simple ex