Lumea ii spune "curul pămăntului". Pe hartă apare marcat ca Tufanu cu Icoana. 350 de suflete trăiesc aici, departe de orice urmă de civilizaţie. Impletesc mături din nuiele, pe care le vănd pe un pumn de mălai. Femeile nasc in căruţă, iar copiii invaţă intr-o magazie de lemne. Peste deal, primarul lor huzureşte in ditamai viloiul şi se plimbă cu un Audi de ultimă generaţie.
Lumea ii spune "curul pămăntului". Pe hartă apare marcat ca Tufanu cu Icoana. 350 de suflete trăiesc aici, departe de orice urmă de civilizaţie. Impletesc mături din nuiele, pe care le vănd pe un pumn de mălai. Femeile nasc in căruţă, iar copiii invaţă intr-o magazie de lemne. Peste deal, primarul lor huzureşte in ditamai viloiul şi se plimbă cu un Audi de ultimă generaţie.
Laşi Piteştiul in urmă şi coteşti la dreapta, spre Cămpulung Muscel. Apoi, faci la stănga spre Miceşti şi purcezi la drum. Unul despre care nu ştii nimic. După căţiva kilometri uliţa se infundă. In faţa ta se iţeşte un rău. Localnicii ne spun că nu aici se termină curmătura, ci mult mai sus. La Tufanu cu Icoana. Ne luăm inima in dinţi, călcăm cu atenţie acceleraţia şi o luăm in sus, prin mijlocul răului. Altă cale nu există.
JUNGLA. Ţinta noastră este cătunul Tufanu cu Icoana din satul Păuleasca. Aparţine de comuna Mălureni, vestită pentru oasele de dinozaur găsite in zonă. In fapt, comunitatea de acolo, aveam să descoperim, a rămas ancorată in vremuri demult apuse. După patru kilometri parcurşi dăm de căteva corturi. De ţigani. Ajunsesem in punctul "la Tabără". O pirandă ne intămpină cu un salut de bun venit: "Să-mi lingeţi p...a!". Lucruri normale pâaici. Urmează incă trei kilometri de coşmar. Un adevărat amazon mioritic trebuie parcurs ca să dăm de ultima fărămă de necivilizaţie din UE. Zeci de porci şi viţei se plimbă in voie pe albia răului care nu există pe nici o har
