Acesta este ramasul bun pentru cititorii "Romaniei libere" din partea unui corespondent de peste ocean care a fost intotdeauna… de peste ocean. Cu alte cuvinte, a reprezentat, in masura posibilului, opinia americana mai degraba decat cea europeana, romaneasca sau pariziana.
Aranjamentul "european"de la Lisabona, prezentat publicului din 27 de tari ca "aranjament" sau intelegere intre 27 de tari fratesti, este orice altceva decat un tratat. Este nimic mai mult decat un alt exemplu de revolutie birocratica ascunsa, oferita de birocratia nealeasa de la Bruxelles unui public in majoritate ignorant, evitand consultarea si informarea democratica – cu alte cuvinte, procesul democratic insusi si deci experienta "neplacuta" a fostei Constitutii europene refuzate de francezi si olandezi in 2005. Atunci cand "noul" text este cel respins in 2005, doar doua din cele 40 de articole fiind schimbate in mod serios, a declara ca este altceva inseamna a minti – elegant sau birocratic, dar tot minciuna este. Este intrarea pe usa din dos, evitarea sau frica de popor, si reteta este clara – text lung, declaratii politice lungi si vagi, gaselnite legale, cum ar fi evitarea unor referendumuri.
In Romania, judecand dupa presa, toate aceste probleme par extraplanetare – exact ce se poate astepta considerand absenta reala a Bucurestiului in tot ce priveste Uniunea Europeana –, iar cele 200 de pagini ale "intelegerii" de la Lisabona nu sunt de natura sa atraga atentia multora la Botosani, Brasov sau Satu Mare – exact intentia birocratiei de la Bruxelles, incurajata de un Bucuresti preocupat de lupta intre palate.
Realitatea este diferita, caci asa-zisul aranjament de la Lisabona, pe langa ca este ne- sau anti-democratic, de asemenea neaga guvernelor, democratice cum sunt, posibilitatea de a decide in probleme-cheie. De pilda, crearea unui "ministru de externe" asa-zis "europ
