ROMÃ...NIA CA O TELENOVELÃ...
Impreună cu alţi căţiva, Vasile Cojocaru, plecat din sat să se angajeze la intreprinderea de pompe, organizase in Floreşti un atelier de făcut ştampile clandestine, cu o reţea de desfacere acoperind intreg judeţul. Ştampilele erau văndute pe sub mănă de oameni vărăţi in afacere de-a lungul timpului: două vănzătoare la Big-ul din centru, recepţionerul de la Complexul turistic Iada...
ROMÃ...NIA CA O TELENOVELÃ...
Impreună cu alţi căţiva, Vasile Cojocaru, plecat din sat să se angajeze la intreprinderea de pompe, organizase in Floreşti un atelier de făcut ştampile clandestine, cu o reţea de desfacere acoperind intreg judeţul. Ştampilele erau văndute pe sub mănă de oameni vărăţi in afacere de-a lungul timpului: două vănzătoare la Big-ul din centru, recepţionerul de la Complexul turistic Iada sare casa, telefonista din schimbul unu de la Poarta centrală a Combinatului de Utilaj Greu, o taxatoare pe linia lui 3 barat, portarul Spitalului judeţean, precum şi zece vănzători de magazine săteşti. Aşa cum avea să rezulte din cercetări, cei implicaţi plasau ştampilele false cu deplina complicitate a clienţilor. Şi anume - aşa cum avea să se arate la proces şi, cum, de altfel, avea să se scrie intr-un pătrunzător articol din ziarul judeţean, telefonista de la Poşta Centrală, clienţii se interesau mai intăi de ştampile. Ea - avea să relateze telefonista, obţinănd şi circumstanţe atenuante pentru asta - venise de curănd la Poşta centrală, transferată de la Oficiul PTTR nr. 3 Floreşti. Timp de o săptămănă - continuă ea să relateze instanţei - observase cu nedumerire că anumiţi cetăţeni veneau in fiecare dimineaţă, pe la 10-11, şi se apucau să stea acolo, la căţiva paşi de ghişeu, fără nici un rost. Din cănd in cănd insă ii aruncau priviri pline de subinţelesuri. Cum căţiva dintre cei ce-şi pierdeau timpul pe acolo, pri
