Nu pot sa ma laud ca l-am vazut pe Dobrin jucand fotbal si recunosc ca regret enorm acest lucru. Aveam vreo cinci ani atunci cand "Gascanul" se retragea din activitate, la Targoviste. Mai tarziu insa, am aflat si eu cu uimire despre "vrajitoriile" pe care regretatul fotbalist le facea pe teren. De cate ori, pusti fiind, pomeneam in fata adultilor de geniul lui Hagi, de curajul lui Lacatus, sau de generatia pe care eu am prins-o, acestia ma "exasperau" mereu cu aceeasi replica: "Nu l-ai vazut pe Dobrin, baiete, pe asta daca il lasa Ceausescu sa plece la Real Madrid, acum poate ca nu mai vorbeai asa despre Hagi si Lacatus". Departe de mine de a minimaliza meritele "generatiei de aur", dar trebuie sa recunoastem ca aceasta a beneficiat din plin de caderea regimului comunist, jucatorii ei plecand in Occident chiar la momentul oportun. Dobrin nu a avut aceasta sansa, iar cand i-a fost oferita, s-a izbit de un regim restrictiv si obtuz. M-a fascinat intotdeauna acest aspect din viata sa. Am incercat mereu sa ma pun in pielea lui, dar este foarte greu sa intelegi o asemenea drama. Dedicat suta la suta echipei FC Arges, Dobrin ar fi plecat totusi la Real Madrid, atunci cand presedintele Santiago Bernabeu l-a dorit acolo. Si cine l-ar fi putut acuza de ceva? Cine s-ar fi putut supara pe faptul ca ar fi dat echipa din Trivale, pe cea legendara din Madrid? Si sa nu uitam un aspect. Interesul spaniolilor a aparut in urma dublei manse dintre cele doua echipe, din sezonul 1972/1973, atunci cand, chiar daca nu s-au calificat, romanii, cu un Dobrin magic in teren, au invins la Pitesti cu 2 - 1 (in celalalt meci Real a invins cu 3 - 1). Asadar, de numele fostei glorii, se leaga singura victorie a unei echipe romanesti in fata lui Real Madrid! Un om dintr-o Romanie umbrita atunci de comunisti, reusea o performanta extraordinara, dar nu si pentru conducatorii statului. O alta en