"Eu rămăn tributară unei generaţii artistice romantice, boeme. Din păcate, in prezent, arta transfigurează in urăt realitatea", spunea reputata interpretă. Corina Chiriac a implinit ieri 58 de ani.
"Eu rămăn tributară unei generaţii artistice romantice, boeme. Din păcate, in prezent, arta transfigurează in urăt realitatea", spunea reputata interpretă. Corina Chiriac a implinit ieri 58 de ani.
"De obicei, pe oameni apropierea zilei de naştere ii emoţionează: se umplu de o fericire caldă şi adevărată, indiferentă la consideraţii despre trecerea timpului şi toate nostalgiile legate de asta! Pe alţii ii intristează. Devin nostalgici. Am cunoscut şi persoane pe care le lasă rece orice aniversare, indiferent că e vorba chiar despre ziua lor de naştere. Ei bine, iată că ziua mea a trecut şi, dacă tot sunt pusă pe atăta analiză, ia să vedem eu din ce categorie fac parte?! Eu cum reacţionez la acest eveniment?!
Ca să găsesc un răspuns potrivit la propria mea intrebare, ar trebui să-mi amintesc de alte aniversări. Chiar, cum petreceam, ce simţeam, ce făceam de ziua mea? Păi, intăi şi-ntăi, dacă eram in ţară şi mai ales in Bucureşti, mă duceam la mama cu flori frumoase de toamnă, un tort şi o sticlă cu şampanie. Prima «petrecere» importantă era intre mine şi mama. Poate pentru că eu incă de la 21 de ani sunt veşnic pe drum, veşnic plecată pe undeva printr-un turneu, aşa că atunci cănd eram acasă cea mai importantă petrecere era asta: să ciocnesc un pahar cu şampanie cu mama. De fiecare dată o puneam să-mi povestească despre ziua in care m-a născut şi de fiecare dată ascultam povestea de parcă o auzeam pentru prima oară. Mama povestea calm, aşezat, căutănd parcă să nu uite nici un amănunt pe care mi-l dăduse in anii precedenţi. «Era o zi frumoasă de toamnă», incepea invariabil mama. «Soarele intra pe geamul spitalului, se proptea detăblia patului de met
