La 6 kilometri distanţă de intrarea în oraşul arădean Pecica, ascuns într-un luminiş al pădurii Ceala, se află Schitul "Sfânta Cuvioasă Parascheva", oaza de linişte a zonei. Pe
La 6 kilometri distanţă de intrarea în oraşul arădean Pecica, ascuns într-un luminiş al pădurii Ceala, se află Schitul "Sfânta Cuvioasă Parascheva", oaza de linişte a zonei.
Pe drumul forestier ce duce la schit în fiecare an, la data de 14 octombrie, sute de credincioşi din localităţile apropiate, dar şi din alte judeţe din vestul ţării, sosesc în pelerinaj pentru a se închina la racla cu moaştele a 12 sfinţi alături de care sunt aşezate şi veşmintele Sfintei Cuvioase Parascheva.
Schitul a fost înfiinţat în anul 2000, pe locul unde, înainte, Mănăstirea Hodoş-Bodrog avea un canton pentru paza pădurii. Aşezămăntul este organizat după principiul vieţii de obşte, din care fac parte patru călugăriţe, sub povaţa maicii stareţe Teodosia Oacheş.
Accesul în zonă se mai poate face pe un pod plutitor peste râul Mureş, din localitatea Bodrog. Însă, nu numai sfintele moaşte şi veşmintele reprezintă o atracţie a locului, ci şi biserica din lemn, cu hramul "Bunavestire" care a fost adusă din localitatea Bodrogul Vechi pentru a fi salvată de prăbuşirea în apele Mureşului. O altă atracţie este şantierul arheologic, cunoscut sub denumirea "Şanţul Mare".
Cercetările arheologice efectuate aici au dus la descoperirea mai multor straturi de cultură, începând cu neoliticul şi terminând cu epoca feudală de când se păstrează un cimitir (secolul al XII-lea). Cele mal importante straturi sunt din epoca bronzului (cultura Periam-Pecica) şi epoca dacică.
În această zonă, după părerea unor cercetători, a fost centrul fortificat dac denumit Ziridava, ajuns la înflorire în epoca statului sclavagist începător dac (sec. I i.e.n.- sec. I e.n.). Pe o movilă se găseau casele celor mai înst
