● Curaj nebănuit / The Brave One (SUA, 2007), de Neil Jordan.
În noul şi ciudatul film al lui Neil Jordan, Curaj nebănuit, Jodie Foster joacă rolul unei realizatoare de radio numite Erica Bain, care face o emisiune despre New York-ul ei. New York-ul ei pare a fi unul preţios-literaturizat, imprecis-poetic, şi în timp ce o auzim vorbind despre el îl vedem ondulînd, scînteietor şi vaporos, ca într-o oglindă tulbure. Oglinda asta se sparge în noaptea în care, ieşind cu cîinele în Central Park, Erica şi prietenul ei sînt atacaţi de nişte derbedei. Jordan amplifică zgomotul loviturilor, iar marele său director de imagine, Philippe Rousselot, tratează lumina nocturnă cu o energie grafică ce taie ca o lamă prin vaporozitatea dinainte. Erica se trezeşte din comă după trei săptămîni, ca să afle că prietenul ei nu s-a mai trezit niciodată. Atunci cînd îndrăzneşte să iasă din nou pe stradă, strada începe să se balanseze sub picioarele ei ca un vapor care se scufundă; atunci cînd un alt trecător apare pe neaşteptate în cadrul ăsta oscilant, mergînd chiar în spatele Ericăi, el nu pare un simplu trecător. Erica îşi reia emisiunea, dar acum vorbeşte despre cum s-a schimbat oraşul. "New York-ul, ca orice metropolă, e un organism", spune ea. Îşi cumpără un pistol şi începe să umble noaptea pe străzi, căutînd răufăcători, precum Charles Bronson în seria aia de filme în care familia lui trebuia bătută şi violată în fiecare nou episod, pentru ca el să aibă ce răzbuna. Filmele cu Bronson au fost pe cît de populare, pe atît de (binemeritat) ponegrite pentru viclenia comercială grosolană, moralmente iresponsabilă, cu care speculau fanteziile de victimizare şi revanşă justiţiară ale publicului urban. Jordan (Mona Lisa, Interviu cu un vampir, Sfîrşitul aventurii) nu e de felul lui nici grosolan, nici deosebit de comercial. E destul de clar (deşi mă tem că nu suficient de clar ca s
