După 11 septembrie 2001, sectele creştine din SUA şi-au trimis şi mai mulţi reprezentanţi în lume, în mod special pentru a-i converti pe cei de religie musulmană la "adevărata" credinţă. Unii dintre "misionari" au ajuns şi pe la noi. De pildă, în judeţul Constanţa i-au căutat pe cetăţenii minoritari de origine turcă. S-au ales, în schimb, cu o întreagă comunitate de romi dornică să le împărtăşească concepţiile religioase, pentru a primi ajutoare. În general, noii "recruţi" din România urmăresc alte interese decît a-şi găsi o cale spirituală. În paralel, s-au dezvoltat şi alte "secte", iar "religia succesului" este cea care le călăuzeşte paşii adepţilor, "oameni de afaceri" în cercuri închise, "exclusiviste", care se numesc generic network marketing. Mentalitatea lor şi tipul de comportament nu diferă însă de cele ale "creştinilor". Importantă este apartenenţa la grup. Marea "familie". Şi foloasele care se pot trage de pe urma ei. (A. P.)

O după-amiază de duminică şi o bătaie discretă în uşă. Apoi, din ce în ce mai insistentă. Erau trei: o americancă supraponderală, îmbrăcată într-un sarafan larg, cenuşiu, un soi de "uniformă de lucru", soţul ei - un bărbat sobru, cu părul alb - şi translatorul - o fătucă timidă, cu părul uns şi coşuri pe bărbie, care vorbea engleză cu puternic accent moldovenesc. Fata m-a întrebat în română "dacă îl primesc pe Isus". Femeia mă privea fix, bărbatul clipea neliniştit. N-am închis uşa pentru că, nu ştiu de ce, micul grup îmi amintea de copiii colindători din seara de Crăciun. Erau, în felul lor, inocenţi. Ce trebuie să fac? Să repet o scurtă "poezie" după ei. Am zîmbit îngăduitor. Americanca a început să recite, iar fata - să traducă. Nu-i nevoie, ai spic ingliş. "Poezia" n-a durat mult şi am recitat-o cu toţii în prag. În momentul în care am rostit "Amin", faţa femeii s-a destins într-un zîmbet larg. Mi-a întins profesional m