S-a încheiat zilele acestea o nouă întâlnire la vârf UE-Rusia. Ca şi la precedenta, nimeni nu se aştepta să iasă mare lucru şi nici nu a ieşit. O nouă ocazie ratată şi un bun prilej să aducem la zi situaţia pe frontul nostru de Răsărit.

Occidentul reproşează Rusiei lipsa de democraţie internă (discutabilă câtă vreme preşedintele Putin este ales, şi popular), precum şi faptul că nu îşi respectă angajamentele precedente privind dezarmarea. Cel care ne priveşte direct este cel luat de Rusia la summitul OSCE de la Istanbul - retragerea Armatei a XIV-a din Transnistria. Această retragere are un caracter mai curând simbolic, pentru că mult din armament a trecut în decursul anilor la rebelii transnistreni. Dar cât timp Armata a XIV-a rămâne acolo, e un simbol al sprijinului Rusiei pentru regiunea separatistă şi o subminare a autorităţii Republicii Moldova, ca şi o subminare a Europei, în general. Pentru că Europa nu poate face mare lucru. Cu mari eforturi s-au votat o misiune pe frontiera ucraineană - care să vegheze la respectarea embargourilor impuse de Moldova Transnistriei, dar care rămâne să-şi dovedească eficienţa - şi numirea unui reprezentant special - care însă s-a făcut de râs imediat, afirmând că e uşor de rezolvat conflictul, dat fiind că atât la Chişinău, cât şi la Tiraspol domnesc ortodocşii (ciudată descriere dat fiind că de o parte sunt comuniştii, iar de cealaltă nişte infractori care au defectat din KGB). În orice caz, singurii care deschid gura la aceste întâlniri la vârf cu Rusia sunt reprezentanţii ţărilor baltice, neobosiţi în a aminti ruşilor de Istanbul. Propunerea Rusiei este ca Armata a XIV-a să rămână unde e, dar de data aceasta sub mandat internaţional, ca trupă de „menţinere a păcii“ între rebeli. Dar nici măcar asta nu mai reţine atenţia nimănui, dat fiind că la acest summit Rusia a ameninţat că se retrage din tratatul armelor conven