Şi după cel de-al 12-lea val, săcelenii au rămas fără victorie. Până sâmbătă, în primele două eşaloane, în situaţia lor mai erau „U” Cluj, din prima ligă, Focşaniul şi Caracalul, din „B”. Dar cum Clujul şi Focşaniul au învins trecându-şi în cont o prima victorie, în această situaţie ingrată au mai rămas doar reprezentanta judeţului nostru şi formaţia din Caracal, din cealaltă serie.

Şi totuşi, paradoxal, săcelenii au făcut „cel mai bun meci din acest sezon. Trebuia să învingem clar.” Aceste cuvinte îi aparţin preşedintelui grupării, Adrian Săcelean. Şi pe bună dreptate. Cu absenţe notabile (Fl. Moldovan, Şomotecan, D. Sânmărtean), cu implanturi reuşite (Şeroni – prima dată ti-tular, cel mai bun om de pe teren), băieţii lui Bodea au stârnit mirarea celor prezenţi la meci „cum domnule, cu echipa asta sunteţi pe penultimul loc?” Dăruire, muncă şi ambiţia de a arăta că nu îşi merită locul ocupat. Cam aşa a arătat echipa săceleană în jocul de la Bucureşti, cu „căţeluşii” lui Cornel Ţălnar. De fapt, cam cum ar trebui să joace meci de meci, pentru că potenţial există.

Prima repriză şi jumătate din cea secundă a fost la discreţia oaspeţilor. Prezenţa masivă în terenul advers, marcaj strâns în cel propriu, acţiuni purtate în viteză şi ocazii de gol. Multe ocazii de gol, dar doar una finalizată – Dani cu un şut de la 15 metri uşor lateral dreapta. În rest, situaţii risipite rarisim, Marianciuc – şut peste din poziţie trei contra unu, dar peste toate Benga – şut aiurea din careul mic cu poarta goală în faţă. Şi cu siguranţă prin această „realizare” internaţionalul de juniori îşi găseşte lejer un loc alături de Costescu şi, mai nou, Szekely de la Otopeni, în pano-plia marilor ratangii.

Una peste alta, situaţia nu e deloc roz la Săcele – nicio victorie în 12 partide. Pe de altă parte, a optimiştilor, nu e de ici-de colo să faci opt remize şi să ai doar patru înf