La romani, Sfantul Dimitrie cel Nou Basarabov este ocrotitorul celor ce nu cuvanta
O sfanta simetrie
Sa fie oare o pura intamplare faptul ca blanda si generoasa luna octombrie - acest ultim popas inaintea caderii iernii - a fost binecuvantata in calendar prin doi sfinti ocrotitori de animale, asezati intr-o stranie simetrie: unul, Francisc de Assisi (catolic) in a 4-a zi din luna, iar celalalt, Sfantul Dimitrie cel Nou Basarabov (ortodox), cu patru zile inainte de sfarsitul lunii, respectiv pe 27 octombrie. Doi mari sfinti, iubitori ai creatiei, care au menirea de a le trezi oamenilor mila si indurare fata de vietuitoarele de pe pamant, din cer si din ape, pentru a le ajuta sa reziste urgiei iernii care se-apropie. Atatea fapturi ale Domnului au nevoie de ajutor: animalele salbatice in cautare de vizuini, vitele, care au nevoie de provizii pana la primavara, animalele fara stapan, din orase, ce bantuie pe strazi fara voia lor si care au atata nevoie de suflete caritabile care sa le ofere o farama de paine, un coltisor unde sa se adaposteasca, o mangaiere pe crestetul lor de orfani.
A trait precum ingerii pe pamant
Un astfel de OM a fost Sfantul Dimitrie cel Nou Basarabov. Dupa cum consemneaza cartile bisericesti, Sfantul Dimitrie s-a nascut in secolul XIII din parinti crestini saraci, intr-un satuc numit Basarabov, asezat pe malul apei Lomului. De mic copil se indeletnicea cu mestesugul traditional al taranilor, pascand vitele satului. De la mioarele sale a preluat toate calitatile harazite acestora de Dumnezeu: era blajin, bland, ascultator, rabdator, smerit, precum protejatii sai pe care-i insotea pe ploaie, vant si arsita. Era cel mai minunat pastor din cati s-au pomenit in satul natal, se purta cu vitele sale precum un inger, le dezmierda, le canta sau plangea si suferea alaturi de cele ce pateau vreun necaz.
Satu
