Unele studii arata ca pentru a se face fata tensiunilor din sistemele de asistenta sociala (sistemele de pensii) trebuie urmarit un randament mai mare al plasamentelor facute de catre fondurile de pensii. Altfel spus, se prezuma functionarea de fonduri de pensii (fie in regim privat, fie in regim mixt), care sa incerce imbunatatirea randamentelor prin marirea plasamentelor pe burse (in equity) in economii cu crestere economica rapida.

Acolo unde populatia imbatraneste cautarea randamentului superior (pentru a "imbogati" banii de pensie) este mult complicata ca demers de ponderea tot mai mare a cetatenilor asistati in totalul populatiei. In Europa exista tentative de marire a varstei de pensionare, de crestere a ratei de participare a populatiei pe piata oficiala a muncii, dar aceste masuri nu pot oculta fenomenul de profunzime - care streseaza sistemele de asistenta sociala. Acesta este contextul de ansamblu care a condus la ideea aparitiei de sistemele private de pensii sau public-private.

Am ales acest preambul pentru randurile de fata, intrucat imbatranirea populatiei, atunci cand priveste impactul asupra sistemelor asistentiale, comporta mai multe planuri de judecata: a/ ce se intampla cu contractul social intre cetatean si stat; b/ care sunt riscurile rezonabile de asumat in gestionarea banilor de pensie; c/ care sunt implicatiile proliferarii sistemelor private de pensii pe fondul globalizarii petelor financiare. Mai pot fi identificate si alte planuri de analiza, dar ma rezum la cele trei mentionate.

Putini sunt cei care subliniaza un aspect esential, ce defineste democratiile avansate, in analiza sistemelor de securitate sociala: existenta unui contract social intre stat si cetatean, care urmareste atenuarea riscurilor inerente unei economii de piata, in dorinta de a creste coeziunea sociala si loialitatea fata de institutii ale statului de