Marile momente, clipele care vor intra in istorie, sunt rare in viata unui politician. De cele mai multe ori nu te intalnesti cu ele intr-o cariera intinsa pe zeci de ani.
Am avut sansa si privilegiul de a face parte dintr-o echipa care a contribuit decisiv la aderarea Romaniei la Uniunea Europeana. Stiu cat s-au straduit colegii mei, ministrii democrati, sa repare ce lasase in urma guvernarea Nastase, sa inlature clauze, stegulete, obiectii ale Uniunii Europene. Adesea au lucrat sub teribila presiune a timpului. Vasile Blaga, Monica Macovei, Anca Boagiu, Sulfina Barbu si-au facut treaba exemplar. Marturie stau aprecierile oficialilor Uniunii Europene formulate in cel mai bun raport de tara de care a avut parte Romania. Aprecieri concretizate in marea reusita a aderarii.
PD i-a sustinut si a trebuit sa-i apere de atacurile venite, nu de putine ori, chiar din randurile partenerilor de guvernare. Am incercat sa trecem peste toate, pentru ca nu aveam voie sa ratam o sansa unica. O sansa pe care, alaturi de milioane de romani, am transformat-o in destin la 1 ianuarie 2007.
Din pacate, exact cand ar fi trebuit sa incepem sa construim pe noua fundatie europeana, partenerii nostri au tradat. Au inselat increderea electoratului Aliantei. Partidul Democrat a fost exclus in mod samavolnic de la guvernare. PNL condus de Calin Popescu-Tariceanu a preferat sa faca intelegeri subterane cu PSD, PRM si PC ca sa ramana la putere, desi are doar 20 de procente sprijin parlamentar. Au executat ordinele PSD si, mai nou, au ajuns sa-l aiba mentor si prim-sustinator pe insusi Ion Iliescu, parintele "democratiei originale", care ne-a impiedicat un deceniu sa evoluam. Au fost partasi la tentativa de demitere a presedintelui Basescu, dar s-au trezit sever pusi la colt de electorat.
Cu o asemenea retea de interese si fara cei mai performanti ministri ai PD, rezultat
