Când începe să vorbească urât

„Proasto!”, „Eşti o cretină!”, „Urâtule!” sunt cele mai blânde apelative pe care copiii le spun, frecvent, părinţilor lor, la nervi. Dacă şi copilul dumneavoastră uită care îi este lungul nasului şi vă adresează injurii şi mai grave, nu înseamnă că i-aţi dat o educaţie rea. Pur şi simplu, el a auzit la colegii lui, pe stradă, sau chiar la dumneavoastră aceste cuvinte urâte şi le reproduce. În sinea lui, nu vrea decât să-i imite pe oamenii mari, să fie mai interesant şi să vă capteze atenţia.

Nu vă pierdeţi răbdarea

Obiceiurile rele sunt întotdeauna învăţate mai uşor decât cele bune de către copii, aşa că nu vă pierdeţi răbdarea când copilul dumneavoastră nu va înţelege de prima oară că, dacă vorbeşte ca un birjar, nu este bine. În primul rând, tu şi toţi membrii familiei trebuie să aveţi grijă cum vorbiţi cu el şi între voi. Dacă voi vorbiţi urât, el vă va ţine isonul. Trebuie să îi explicaţi că riscă să fie ocolit de toţi copiii dacă va continua să vorbească urât, iar acest aspect, cu siguranţă, nu va fi pe placul lui şi îşi va schimba atitudinea.

Îndepărtaţi-l cu tact de anturaj

Dacă în familie se foloseşte un limbaj corect, iar copilul dumneavoastră vorbeşte urât, înseamnă că limbajul l-a împrumutat de la „prietenii săi”, anturajul nefiind unul tocmai potrivit pentru educarea corectă a copilului. Încercaţi să-l îndepărtaţi cu tact de aşa-zişii prieteni, pentru că dacă astăzi vorbeşte urât, mâine s-ar putea să vă tragă şi o palmă. Dacă se apucă să vă vorbească urât în public, nu îl bateţi şi nu îi răspundeţi cu aceeaşi monedă! Renunţaţi să îi mai vorbiţi şi determinaţi-l să-şi ceară scuze. (E.L.)

Când începe să vorbească urât

„Proasto!”, „Eşti o cretină!”, „Urâtule!” sunt cele mai blânde apelative pe care copiii le spun, frecvent, părinţilor lor, la nervi. Dacă şi copilul dumneavoastră uită care