Simplificarea discutiei este poate cea mai mare capcana a actualului moment politic. Si, din pacate, este si cea mai facila tendinta a actorilor politici si institutionali. Atunci cand Divertis realizeaza emisiuni in care pune oameni de pe strada sa vorbeasca despre uninominal, noi, din fata micilor ecrane, radem de ignoranta concetatenilor nostri. Este firesc, fiindca este o emisiune de divertisment, care are drept scop exact acest lucru. Dar nu la fel de firesc este ca si politicienii si liderii de opinie sa abordeze la fel aceasta tema. Practic, aproape toate partile implicate in decizia legata de votul uninominal forteaza simplificarea discutiei, crezand ca, astfel, ajuta oamenii sa inteleaga mai usor si sa ii sprijine in demersurile pe care le fac.
Chiar aparitia discutiei despre votul uninominal a fost generata de o simplificare la maximum a problemei mai largi privitoare la reforma politica in Romania. Este cert ca, dupa o perioada de tranzitie, in care multe din constructiile institutionale conturate la inceputul anilor ?90 s-au cam erodat, se simtea nevoia unei noi reasezari. O reasezare prin care noile clase sociale aparute in ultimii ani (si, slava Domnului, s-a cam schimbat structura sociala, comparativ cu cea aveam in perioada comunista) sa isi gaseasca o mai buna reprezentare democratica. Aceasta presupune, in fond, mai multa transparenta, mai multa responsabilitate, mai mult profesionalism. Exista noi piete, exista noi drepturi, exista noi forme de capital, exista o alta deschidere catre lume, exista alte presiuni. Toate impun, firesc, adaptari. De asemenea, la fel de firesc este ca actuala clasa politica, abia asezata pe pozitii, sa aiba atitudini conservatoare fata de discutiile reformatoare. Fiindca le percepe ca fiind amenintari directe la adresa propriilor pozitii. Prin urmare, reactioneaza direct, blocand discutiile despre reforma. Din
