Foto: EvZ
Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului a facut plangere penala impotriva a peste 200 de cadre de conducere din inchisorile politice comuniste. Printre ei si Constantin Rautu si Constantin Cimpoiesu. Cei doi au facut cariera la Botosani, Suceava, Gherla si Galati.
Rautu va implini 81 de ani. A cunoscut gloria in timpul marii terori comuniste, cand elita intelectuala a Romaniei disparea in puscariile politice. Ultimul grad in Ministerul de Interne a fost de capitan, iar in prezent traieste la Constanta, vaduv si cu paralizie la o mana.
Fosilele trecutului atarna pe peretii micului sau apartament: un tablou din anii ‘50 ii aminteste de un detinut de la Gherla, fost pictor si profesor la Cluj. Omul era obligat de comandantul puscariei sa fabrice „opere de arta”, pe care le facea apoi cadou subordonatilor.
Insa Rautu nu il uita nici dupa 50 de ani pe ploiesteanul Constantin Cimpoiesu. Cand erau amandoi sefi la Botosani, cei doi s-au acuzat ca au permis schingiuirea detinutilor.
EVZ: Ca loctiitor politic la Penitenciarul Galati ce sarcini aveati?
Constantin Rautu: Ca detinutii politici sa nu vorbeasca intre ei si supravegheam cadrele sa nu le faca legatura cu exteriorul.
Si cum ii verificati?
Stand printre ei, pe sala si pe coridor, ca sa nu zgarie peretii, sa nu bata Morse. Erau doua sute de liberali laolalta care nu trebuiau sa caraie. Ii ascultam la usa, priveam pe vizeta sau intram peste ei. Stiau ca, daca ridica mana sa faca scandal, a doua zi vine anchetatorul, ii leaga burduf si ii bate la talpi pana iese fum de papusi.
Ati asistat la asa ceva?
Am vazut cum ii plesnea de nu mai tineau minte. In doua ore ii rafuia anchetatorul de baga spaima si in ceilalti. Ii lega cu sfoara, apoi baga un bat pe dupa mana si ii tinea pe spinare, ca sa tina talpile
