Spre comparatie, sa aducem in atentie ca, in Romania, aproape nu mai exista capital autohton (oricum, cel existent este derizoriu si de importanta absolut marginala) nici in sectorul bancar, nici in cel al asigurarilor. Si sunt unii de prin sistemul puterii din Romania care se mai si lauda cu asta! Din acest punct de vedere, lucrurile s-au dus atat de departe, in absurd, incat, daca vreunei autoritati romane din vreun domeniu sau altul i se solicita sa prezinte planurile, programele sau macar intentiile de viitor in domeniul de care se ocupa, acestea nu se refera la altceva decat la privatizarea firimiturilor ce au scapat furiei instrainarilor de pana acum. Polonia nu este insa vreo exceptie. Guvernul maghiar a reactionat prompt la incercarea trustului austriac OMV de a prelua in mod ostil (adica nesolicitat si la un pret disproportionat) compania petroliera maghiara MOL. A fost initiata rapid o lege care interzice pur si simplu preluarea unor companii strategice maghiare de catre companii de stat straine, adica de catre state straine (cazul notoriu al OMV). Legea a fost adoptata in parlament cu doar cateva voturi impotriva sau de abtinere (sub 10), indicand o responsabilizare generala a clasei politice maghiare fata de problema controlului in sectoare strategice ale economiei. Reactii de acest tip exista in ultimul timp mereu mai frecvent si la case mai mari. Din mai indepartata si cu mult mai puternica economic Canada a venit mai zilele trecute mesajul ca tara, potrivit ministrului sau de Finante, ramane deschisa investitiilor straine, dar nu este de vanzare. Replica a urmat valului de achizitii de companii canadiene de catre capitalul strain in valoare de peste 150 de miliarde de dolari. Guvernul canadian vizeaza aceleasi interdictii de preluari in sectoare strategice, indeosebi de catre companii reprezentand state straine. Absolut aceleasi pozitii sunt exprimate