Cand auzi ca trei sportivi romani au fost prinsi furand dintr-un magazin din America, te gandesti in primul rand la ce va spune lumea despre Romania. Sentimentul de rusine te cuprinde imediat, regretul maxim fiind acela ca esti compatriot cu niste oameni dispusi sa incalce legea oriunde s-ar afla. Marturisesc ca nu ma deranjeaza masurile dictate impotriva lor. Nici macar faptul ca nu mai pot activa niciodata in boxul amator nu ma supara. Ma doare insa faptul ca agentiile de presa au avut ocazia sa informeze publicul larg despre trei hoti din Romania al caror comportament este identic cu cel al infractorilor proveniti din tari unde banditismul impudic este la el acasa. Sigur, nu aveam nevoie de asa ceva. Mai ales acum, cand se fac eforturi speciale pentru refacerea imaginii in plan european, indiferent de domeniul abordat. Cand pugilistul Lucian Bute a devenit campion mondial, am trait un sentiment de mandrie ca suntem contemporani cu un astfel de sportiv. In cazul celor trei derbedei, doar jena. Sigur, se pot gasi destule voci care sa le ia apararea pugilistilor din lotul olimpic al Romaniei prinsi la furat. O sa se spuna ca, in comparatie cu scandalurile politice si cu marile acte de coruptie, cunoscute in toate cancelariile UE, episodul cu cei trei boxeri nu ar trebui sa deranjeze asa de tare, ca se face din tantar armasar, in conditiile in care in interiorul clasei politice se petrec lucruri mult mai rusinoase pentru o tara cu pretentii de nivel european. Este o abordare nesanatoasa, chiar daca exista si o latura adevarata intr-o astfel de judecata sumara. Asta insa nu-i absolva de vina pe baietii manglitori, ajunsi in SUA nu in calitate de simpli turisti, ci de membri ai unei delegatii nationale de sportivi, pentru care statul roman a pus la bataie inclusiv fonduri financiare. "Pumnii mei minte nu are" nu reprezinta o scuza pentru a intelege de ce olimpicii, prez