Inca o data, televiziunea a fost validata, simbolic, ca locul privilegiat in care viata cetatii capata viata: la o ora de prima audienta, telespectatorii au fost invitati sa observe maniera in care tranzactiile politice se intalnesc cu gastronomia si vechile prietenii. Mai mult decat semnificatia lor probatorie, imaginile relevau un nivel uman pe care am fost obisnuiti sa il asociem politicii autohtone. Exercitiul democratic era afectat de un derizoriu comportamental ce se situa in vecinatatea grotescului penal. In cele din urma, demisia unuia dintre actorii implicati a avut loc, iar sperantele legate de modernizarea din temelii a agriculturii noastre europene, reaprinse. Un tanar specialist este chemat sa ia locul politicianului veros. Fabula isi are, in cele din urma, o morala optimista. Dincolo de parlament Nu mai putin instructiva decat aventura ministrului Remes si a lui Ioan Avram Muresan este maniera in care, la o zi dupa respingerea motiunii de cenzura, Cabinetul modifica, prin ordonanta de urgenta, Legea responsabilitatii ministeriale. Initiatorul proiectului era indicat fara echivoc de primul ministru: Ministerul Justitiei. Un minister al carui titular urma sa compara in fata comisiei modificate legal prin actul normativ. Inca o data, spiritul, daca nu litera domniei legii, erau dramatic afectate. O lectura constitutionala a ordonantei de urgenta dovedeste, dincolo de orice dubiu, continuitatea unei practici ce urca pana la primele cabinete ce au guvernat in baza noii legi fundamentale. Mai mult decat alte instrumente oferite Executivului, ordonantele de urgenta raman modalitatea clasica prin intermediul careia preeminenta guvernului este reafirmata, iar rolul decorativ al adunarilor afirmat, o data pentru totdeauna. Decalajul dintre rapiditatea cu care se finalizeaza procesul decizional in Cabinet si lentoarea cu care textul este dezbatut in Camere este de