Pe tot parcursul celor trei ani de viaţă ai Codului fiscal, problematica sediilor permanente a rămas cumva în umbră. Astfel, deşi există un articol de lege dedicat descrierii sediului permanent, punerea în practică este o cu totul altă poveste. Conform definiţiei, „sediul permanent este un loc prin care se desfăşoară integral sau parţial activitatea unui nerezident, fie direct, fie printr-un agent dependent“. Aceasta nu înseamnă neapărat că orice activitate

Pe tot parcursul celor trei ani de viaţă ai Codului fiscal, problematica sediilor permanente a rămas cumva în umbră. Astfel, deşi există un articol de lege dedicat descrierii sediului permanent, punerea în practică este o cu totul altă poveste.

Conform definiţiei, „sediul permanent este un loc prin care se desfăşoară integral sau parţial activitatea unui nerezident, fie direct, fie printr-un agent dependent“. Aceasta nu înseamnă neapărat că orice activitate desfăşurată în România de către o companie sau de către o persoană fizică nerezidentă intră sub incidenţa prevederilor privind sediul permanent. Acelaşi art.8 detaliază ce este şi ce nu este un sediu permanent, iar normele de aplicare aduc explicaţii suplimentare. Sediul permanent nu este însă o formă de organizare a activităţii, precum este aceea de societate comercială sau de persoană fizică autorizată. Nu se înregistrează la registrul comerţului sau la judecătorie, ci doar la administraţia fiscală. Altfel spus, este un concept pur fiscal, prin care se stabileşte în ce măsură o persoană fizică sau juridică nerezidentă este obligată să se înregistreze fiscal şi să plătească taxe în România.

Un bun exemplu în ceea ce priveşte diferenţa dintre forma juridică de organizare a activităţii şi încadrarea fiscală este reprezentanţa. Reprezentanţa este acea formă organizatorică sub care soc