E toamna si inflatia ne-a dat deja cateva avertismente. S-au scumpit painea, cartofii, ouale, uleiul. Numai ca preturile n-au urcat nici pe departe pana acolo unde au sperat prezicatorii.
De prin august inca, intai cu voci moderate, apoi cu o vadita nervozitate, reprezentanti ai patronatelor din industria alimentara ne ameninta continuu, in ziare, la radio, la televiziune, ca painea se va scumpi cu 50 la suta, ca vom plati dublu carnea si laptele ori ca va fi criza de ulei. Si cum pana in prezent prezicerile lor nu s-au adeverit, au devenit tot mai furiosi. Invitati la diferite posturi de televiziune, unii dintre ei nu comunica, nu spun ce cred ei ca se va intampla cu preturile alimentelor, ci pur si simplu fac zgomot. Iar cand li se opun alte opinii, contrare, raspund cu insulte grosolane. Pentru ca ei ar vrea ca noi sa mancam soia modificata genetic sau paine colorata in loc de paine neagra si sa le platim cat nu fac.
Pana la urma, s-ar putea ca zgomotul lor sa aiba ceva efecte. Caci noi suportam trei feluri de inflatie: una structurala, ce vine din zonele inca nerestructurate ale economiei; alta corectiva, determinata de miscarile preturilor administrate; si, in sfarsit, o inflatie emotionala, perfida pana in cele mai intime fibre, provocata cu deosebire de anticipatii. Iar zgomotul facut de prezicatorii scumpirilor este in acest sens cel mai periculos.
Mai grav e un alt fapt: ca toata aceasta discutie zgomotoasa e rupta de cele mai recente semnale pe care le lanseaza presa: zeci de mii de copii bolnavi de cancer, nenumarate alte boli, la varste dintre cele mai diferite, cauzate de o alimentatie in mare masura alcatuita anapoda. E insa timpul sa ajungem la schimbari importante in alimentatie. Si nu pentru ca oficialitatile de la Bruxelles incep sa se uite in farfuriile noastre. Ci pentru ca traim intr-o tara europeana, in secolul XXI, si avem
