Câteva zeci de oameni, săraci lipiţi pământului, ce trăiesc în Colonia de Jos a oraşului Vulcan, trăiesc din banii câştigaţi din cărbunele căzut din garniturile de tren care pleacă de la minele din Valea Jiului. Aceasta este singura lor sursă de supravieţuire, după ce se încheie sezonul la fructe de pădure şi ciuperci. Ca să aibă ce mânca, uneori oamenii îşi pun viaţa în pericol şi se urcă pe garniturile de tren, din care aruncă jos bulgării de huilă. La marginea liniei ferate uzinale ce face legătura între exploatările miniere Lupeni şi Paroşeni şi preparaţia Coroeşti, oamenii stau aliniaţi şi urmăresc trenurile cu cărbune. Cum aud că vine unul, din colonie încep să îşi facă apariţia „culegătorii de cărbune“, sau „cărbunarii“, cum li se spune în zonă, înarmaţi cu cărucioare, plase sau saci în care adună huila. Cu mic, cu mare adună bulgării pe care îi vând cu câţiva lei sacul, iar câteodată „norocul“ şi-l fac singuri şi se urcă în vagoane, din care aruncă pe marginea căii ferate cărbunele. De cele mai multe ori însă, scormonesc prin steril după bucăţile de huilă sau de metal. „Strângem doi-trei saci de cărbune pe care îi vindem cu doi-trei lei. Depinde cât de bun e cărbunele şi cât de plini sunt sacii. Nu câştigăm mult, dar altceva nu avem ce face“, a explicat un tânăr. „Am doi copii mici acasă. Stau într-o baracă fără curent, fără apă. Vin aici în fiecare zi să adun cărbune ca să avem ce mânca“, a spus o femeie care aştepta să treacă trenul de dimineaţă. „Vara ne ducem prin pădure la cules de ciuperci şi fructe de pădure, dar acum nu mai avem ce face şi ne-am întors pe calea ferată la cărbune şi fier vechi“, a precizat un bărbat care scotocea prin steril. Nu au avut nevoie de ajutorCei din primărie şi poliţie îi cunosc pe aceşti oameni şi ştiu că în vara ce a trecut nici ajutoare sociale nu au avut, pentru că preferau să umble pe munte şi să culeagă fructe de pădu