» Batranii care isi duc zilele cu pensii de mizerie nu sunt impresionati de camerele de filmat si aparatele foto.

» S-au obisnuit cu saracia, s-au obisnuit cu gandul ca sunt condamnati. Isi petrec ultimii ani din viata intr-un catun uitat de lume.

» Mina care a adus atatea bogatii a condamnat la moarte o comunitate intreaga. Dintr-un sat cu 1.500 de oameni, la Altan Tepe au ramas putin peste 200 de suflete.

Drumul este asfaltat, dar plin de gropi, semn ca a fost chinuit zeci de ani de utilajele grele care incarcau minereul de la fosta mina. Acum nimic nu mai aminteste de exploatarea miniera. Puturile au fost astupate, utilajele taiate si vandute la fier vechi. La patru ani de la inchiderea minei, este greu sa mai gasesti un miner in sat. Mihai Apostol are 20 de ani de munca in subteran si, chiar daca strainii sunt priviti cu neincredere de localnici, accepta sa ne insoteasca intr-un tur al localitatii. Isi aduce aminte cu nostalgie de vremurile bune: "Aici era unul dintre puturi. Se lucra cu utilaje. Acum este astupat cu beton. Din cand in cand, vin specialistii sa verifice daca exista alunecari de teren". Omul a fost disponibilizat in primele valuri si nu are nici o sursa de venit. Asteapta sa faca anii de pensie. "Nu stiu cat o sa primesc. Am auzit ca un coleg are vreo 6 milioane pensie", ne-a marturisit omul. Apoi zambeste: "Haideti sa va caut o bucata de roca. Minereul le face sa straluceasca noaptea".

Blestemul blocurilor

O luam la pas pe dealul de pamant ridicat deasupra minei. Peste tot sunt pietre. Imi intreb calauza daca mai stie sa deosebeasca tipurile de roca. Imi demonstreaza ca 20 de ani in mina nu se uita asa de usor: "Asta este pirita. Cealalta are urme de fier. Daca privesti cu atentie, se vede filonul". Ghidul isi face constiincios datoria. Imi arata fosta sala de mese si locul unde era cinemat