Luciat si-a creat deja un loc specific, un reper in spatiul virtual. E ceva vreme, insa, de cind Luciat a trecut la un teritoriu propriu: terorista.ro. Locatia veche a blogului (http:// luciat.wordpress.com) poate fi, de asemenea, consultata, insa noul teritoriu ne apare mai mult ca un tarim fictiv, care spune o poveste si care e populat cu carti „terorizate“ deopotriva de imaginatia autoarei si de lectura propriu-zisa, un cimp de lupta unde batalia se poarta intre carti, idei si impresii.
Blogul si-a pastrat numele: „Terorism de cititoare“, dar si-a schimbat subtitlul, ca orice carte revizuita si rescrisa („Carti si tutun“), si-a schimbat look-ul si s-a improspatat cu o imagine mai personala, mai calda. in genere, nu sint de acord cu anonimatul, dar Luciat mi se pare un caz exceptional. Cristian Teodorescu de la Cotidianul se intreba la un moment dat cine este „terorista“. De asemenea, culisele culturale vorbesc, urzesc tot soiul de biografii pentru Luciat. Lumea se intreaba acum daca Luciat este o creatie a spatiului virtual sau este, de fapt, o voce din lumea universitara sau publicistica ascunsa sub un pseudonim. Dincolo de placerea complice a senzationalului care tese comploturi de dezvaluire a „teroristei“, dar si de creare a unei biografii, ar trebui sa tinem cont de intentia si de modestia autoarei de pe blog. Aceasta se mentine intr-un mister care nu se vrea dezvaluit. Voalul identitar nu se desprinde pentru ca asta ar insemna probabil o dezechilibrare pentru autoare si pentru cititori. Momentan, cred ca e cea mai inteleapta alegere. Are puterea de a ramine in anonimat cind toata lumea nu stie cum sa mai dea din coate ca sa se afiseze.
Autoarea si-a creat un soi de autoportret: a sarit de 35 de ani, fumeaza si ii plac pisicile. Asta, bineinteles, in afara de placerea lecturii. Cam atit. Ramine asadar ca fiecare dintre noi sa ne con
