Cele doua dame vestite, Mihaela Radulescu si Andreea Marin-Banica, par sa traiasca mai intens dramoleta lor dacat durerea adanca a semenilor pe care pretind ca-i ajuta. Inima le sangereaza abundent cand cealalta sufera mai cu folos, cand cealalta sparge audienta la televizor si stoarce o lacrima in plus in borcanele umplute in urma orelor nesfarsite de trafic cu sentimente.
Cum sa le spui unor femei destepte si frumoase ca le-ai vazut intr-o seara la televizor, dar ca ti s-au parut urate, vulgare si rele? Cum sa le explici delicat, in soapta, ca au murdarit zambetul sfasietor al unui copil bolnav de cancer cu grimasele lor? Cum sa mai crezi in zane, vraji si minuni cu aratari mai negre in suflet decat se vopsesc pe-afara? De cateva zile, damele isi varsa in capul nostru schimbul de scuipati ca si cum si-ar arunca oala de noapte pe fereastra.
Cele doua dame au totusi un merit: au atras atentia asupra unor crime lente executate cu sange rece de un sistem medical cinic si indiferent. Tipetele lor isterice au dezgropat mii de dureri mute. Generozitatea lor bombastica si indiscreta a pus in miscare un suvoi de generozitate pura. Au salvat, poate, vietile unor copii nevinovati. Chiar si o singura viata salvata le iarta toata trufia si orbirea.
Ca si alte episodade melodramatice din viata celor doua femei, nici acesta n-ar fi meritat prea multa atentie. In fond, vorbim de doua vedete pentru care viata se masoara in puncte de rating iar sistemul de valori in cifre de publicitate. Secretul lor, ca si in jurnalismul de tip OTV, sta in violentarea emotiilor publice.
Asa ca de ce ne-ar pasa de orgoliul lor lezat? Pentru ca istoria asta ridicola developeaza inca o fata a lumii in care ne miscam.
Privit superficial, conflictul celor doua dame pare un eveniment periferic. O stire buna pentru tabloide, care sta bine langa a
