Intimplarea a facut ca, la doar citeva zile dupa spectacolul baroc oferit de Academia Ambronay, sa patrundem din nou in lumea fascinanta a muzicii de epoca, de aceasta data in interpretarea unor artisti romani care, cu siguranta, la fel de implicati in talmacirea creatiei din alte vremuri, ofera, cu fiecare concert, clipe de incintare celor care nu reactioneaza numai la „produse“ ce beneficiaza de o reclama intensa sau de patronajul vreunei ambasade.
Pentru ca orice meloman autentic asteapta cu bucurie programele Studioului de muzica veche, care propune partituri de o diversitate cuceritoare, fie din marea literatura preclasica, fie descoperite in urma cautarilor asidue, aici sau peste hotare. Iar cota de interes este subliniata si de faptul ca excelentii membri ai formatiei – Georgeta Stoleriu, Anca Iarosevici, Verona Maier, Robert Dumitrescu – abordeaza, in aceeasi seara, diverse instrumente din veacurile trecute, demonstrind inca o data complexitatea lor profesionala.
Sub cupola Ateneului, am ascultat pagini din creatia lui Händel. Soprana Georgeta Stoleriu, in compania colegilor sai, a interpretat, in maniera sa atit de speciala, ariile Rejoice (din oratoriul Messiah) si Meine Seele hort, cantatele Ars français si Il gelsomino, punindu-si in valoare limpezimea glasului, puritatea si eleganta frazei, dictia impecabila in germana, italiana, engleza, dar mai ales cunoasterea stilistica si firescul cintului incarcat de bucurie, stralucire si sensibilitate. Mai „altfel“ decit in concertele anterioare (in care, in general, evolueaza intreg ansamblul), Verona Maier – clavecin si Anca Iarosevici – viola da gamba au optat pentru Sonata in si minor, ce a readus parca sonurile evocatoare de reverente dansante si melancolii castelane.
Au urmat apoi Robert Dumitrescu (alternind viola da gamba tenor cu lauta) si Georgeta Stoleriu, in formula in
