C(RAMPE)
Am văzut mai multe gale UNICEF (adică din televizor vreau să zic) şi m-au impresionat foarte mult rochiile doamnelor cu sufletul mare. Doamnele de acolo au un suflet foarte mare sub rochiile lor fancy, atent decoltate, nu cumva să se vadă prea mult dar nici prea puţin. De fiecare dată mi-am dat seama că cine se implică in evenimente UNICEF trebuie să fie nişte oameni cu totul speciali. Uite de pildă Andreea Marin.
C(RAMPE)
Am văzut mai multe gale UNICEF (adică din televizor vreau să zic) şi m-au impresionat foarte mult rochiile doamnelor cu sufletul mare. Doamnele de acolo au un suflet foarte mare sub rochiile lor fancy, atent decoltate, nu cumva să se vadă prea mult dar nici prea puţin. De fiecare dată mi-am dat seama că cine se implică in evenimente UNICEF trebuie să fie nişte oameni cu totul speciali. Uite de pildă Andreea Marin. Invitată la Realitatea, Andreea Marin care m-a buşit şi plănsul cănd am auzit-o căt de mult se implică in activităţile filantropice: "Recunosc, am fost subiectivă! Am incercat să-mi inchipui prin ce trec oamenii aceia". Adică de cele mai multe ori, ea e obiectivă, dar cănd vine vorba de suferinţa omului devine subiectivă şi-i pare rău, pentru că ea ar trebui să fie mereu obiectivă, inţelegi? Asta e.
Imi vei argumenta probabil (şi n-am să te contrazic) că Marin e o fată foarte mare căreia i se rupe foarte mult inima de oameni simpli, aşa, ca mine şi ca tine, oameni de toată ziua, ca să zic aşa, oameni cu basmale pe cap şi cu riduri adănci pe faţă, care vin la ea ca să le facă surprize, oameni simpli, nu oameni compuşi, cum vin duminica pe la alte emisiuni (ţ-ţ-ţ!). Faţă de alţi moderatori care se ocupă de oamenii compuşi, ea, Marin, se ocupă de oameni simpli, căci aşa e cu actele astea umanitare: "altă dată cineva, altă dată altcineva". Chiar aşa şi trebuie să fie: căteodată cineva,
