Disparitia neasteptata a unui mare sportiv, jucator de fotbal, a sensibilizat intreaga opinie publica romaneasca. De la mare la mic, indiferent de virsta sau sex, de partizanate politice sau sportive, ne-am lasat furati de emotia momentului. Pe buna dreptate, Nicolae Dobrin se bucura de o extraordinara popularitate in toata Romania. Talentul lui de fotbalist si jocul sau plin de stralucire, naturaletea miscarilor si inteligenta cu care juca si gindea – uitam de multe ori asta, furati de patimi, bani sau interese – l-au evidentiat ca pe un mare jucator.
Nu a reusit insa si o mare cariera internationala, dupa cum merita pe deplin, pentru ca regimul politic din Romania acelei vremi a fost impotriva si el nu a avut puterea sa i se opuna. Astazi, abia astazi, aflam cite ceva despre ce a fost ieri, atunci cind i s-a refuzat transferul la Real Madrid – o mare echipa de fotbal de ieri si de azi –, despre cauzele-motivul-explicatia pentru care un geniu de talia lui nu a fost nici un minut intrebuintat la Campionatul Mondial de Fotbal din Mexic, cel mai bun fotbalist al Romaniei facind simpla figuratie. Abia astazi, abia acum iese adevarul la iveala. E cumva inutil ca amaraciunea noastra de atunci sa fie completata de un nou set de injuraturi la adresa comunismului. Orice am face, oricite amintiri frumoase am avea in propria noastra viata din comunism – si avem destule, de ce sa ne mintim! – tot iMPUTIT ramine. Asa cum acest cuvint tare nu poate lipsi de linga „securist“. Ca hir, ca mir, o tot tragem cu nuante si detalii, ca unii „s“ au fost buni, altii rai, dar tot niste „imputiti“ ramin, pentru ca sistemul era nu doar ticalosit, ci realmente „imputit“!
Altfel nu se umplea de premii noua generatie de cineasti romani, daca nu erau de prelucrat „imputitele noastre vieti si intimplari imputite“ din Romania comunista. Ce s-a intimplat la Guadalajara, i
