- Editorial - nr. 214 / 1 Noiembrie, 2007 Cui i-ar fi trecut, bunaoara, prin minte sa anticipeze ca, odata intrati in Uniunea Europeana, romanilor li se va taia elanul cu care au pornit si care in perioada premergatoare aderarii batea un adevarat record, incat i-au bagat in sperieti si pe cei mai sceptici occidentali? Din contra, chiar acesta parea oxigenul ce ne dadea speranta ca dupa terminarea izolarii la care am fost condamnati atata vreme ne vom schimba radical la fata si vom adopta cu totii o alta mina, o infatisare de popor care stie ce vrea si incotro sa o apuce pe drumul cel mai drept pentru schimbarea unui destin care secole de-a randul si mai ales in ultima vreme ne-a fost atat de afectat. Surpriza a fost insa de o cu totul alta culoare, cufundandu-ne mai adanc in cenusiul nostru, incetinind in loc sa acceleram motoarele, tragand-o pe dreapta tocmai atunci cand erau atat de multe lucruri de facut. In loc sa intarim, de aceasta data, dinauntru, fapt mult mai avantajos, colaborarea cu Occidentul, ea a fost diminuata simtitor pana la o limita atat de ingrijoratoare incat poate fi usor compromisa. Mai mult decat atat, continuam sa o facem pe desteptii, dand sfaturi altora, uitand handicapul pe care il avem de recuperat in toate domeniile: economic si social-politic, pe taramul organizarii si functionarii institutionale, al modului de viata civilizat. In aroganta noastra nedisimulata, pe care niciodata nu uitam sa o afisam cat mai enervant si ostentativ, am uitat acea postura atat de utila a elevului silitor, constient de haul in care se afla fata de noii colegi de clasa, si care pentru a scapa de ingrata postura de a fi privit de sus sau de a fi tinut la distanta nu are o alta sansa decat aceea de a munci pe branci pentru a recupera decalajul care il desparte. Poate ca lucrurile nu ne-ar fi mers toate pe dos daca romanilor li s-ar fi oferit o alta sansa de po