Cine nu isi aminteste de celebrul consemn "Stejar, extrema urgenta!" - care s-a tradus prin trecerea Armatei Regale Romane de partea Aliatilor. Cuvantul "stejar" a reprezentat nu doar puterea de decizie a regelui Mihai, seful armatei.
In spatele Palatului Regal se aflau o vila, locuinta Majestatii Sale si, in imediata apropiere, o biserica. Pana sa fie bombardata de aviatia germana era cunoscuta de bucuresteni sub numele de "Vila Stejarul". Vila imprumutase numele de la biserica. Sfantul lacas, la inceput - ca majoritatea vechilor biserici bucurestene - fusese ridicat din lemn - abundent in inima Codrului Vlasiei. Mai apoi, cine stie dupa cat timp, fusese reconstruit in intregime din caramida. Se intampla in vara anului 1763, vechii ctitori fiind Maxim arhiereul, Grigore si Grajdana, iar cei noi - Tanase capitan, Stana si Stanciu brutaru. Biserica a infruntat cutremurul de la 1802, care a daramat varful Turnului Coltei, dar a suferit mari stricaciuni din pricina cutremurului interminabil din februarie 1838. A stat asa, stricata, o jumatate de veac, desi se invecina cu parcul Palatului!
E greu de crezut ca atat Cuza, cat si Carol I sa nu-i fi mustrat pe mai marii Comunei pentru aceasta neglijenta, dar nu au fost bani. Cand Regele a reconstruit Palatul si a reamenajat gradina, i-a cerut marelui arhitect Paul Gottereau sa aiba in vedere si venerabila biserica Stejarul. Restaurarea ei s-a petrecut la sfarsitul lucrarilor care se intinsesera de-a lungul unui deceniu. Deci biserica a mai avut doi ctitori: Carol I si Regina Elisabeta. Scapata ca prin minune de efectul bombelor germane, a fost rasa de pe surpafata pamantului de stapanirea bolsevica in anul 1959, cu toata opozitia Prea Fericitului Justinian. Nu e lipsit de interes faptul ca biserica avea hramul "Inaltarea Sfintei Cruci". Fara indoiala ca gestul bolsevicilor a avut si o incarcatura simbol
