idei fericite

cred în poemul meu pentru care întotdeauna

am pus deoparte bani

şi pentru lumină am pus

şi n-a fost destul

şi pentru pâine adun zilnic însă doar mâinile o ating

cred în poemul meu

închinându-l cu respiraţia

jumătate străluceşte pe trepte

într-un fel de lumină roşie

tăiată

şi cred pentru că voi avea cuvinte de carne

şi un sânge străin în trup

cred în toate inimile

dacă asta mă fereşte

de a le cunoaşte

cred în timp atunci când nu

vreau să-l înţeleg

şi oricum timpul e mort sau a murit

legat de înţelepciune

legat de paler

de fericirea amant

şi în spatele oricărui om care crede

stă o umbră

aşteptând o pâine de secară

şi-o cană cu lapte

crud

alte ape şi firi

simt în spatele meu uşile grele rămase altfel

mai aproape de adevăr ele au un timp în care s-au întâmpla

evanghelii

deci adevărat

singura carte care se deschide vine din sânul drept în cel

stâng

şi mă omoară la fel cum

s-ar da pe sine ca o inimă de casă

cad uşile lumina e şchioapă e prezenţa lumii noastre

într-o apă

vă simt în spatele meu cu trupurile albastre

fiecare piele a mea se strânge pe fiecare zâmbet

e aproape indecent să fii sălbatec când eşti

oricum la cheremul luminii

ea nu ne vrea răul

e un fel de peşte cu aripile strânse în plămâni e veşnică

starea lui

vrei tu să ai simţul meu să creşti neschimbat deasupra

unei fâşii de hârtie care e lumea

întoarsă pe dos eşti mic pentru tine n-o să scriu încă nimic

adevărat

tu ai de murit câteva ore bune pe cruce

ai ape multe şi tălpi prinse de mal viaţa ta iese din alţii pe

muzici de vioară @