Crima de la Roma ne trezeşte din euforia aderării, constatănd că avem două Romănii. Una care incearcă să se integreze. Şi una pe cale să fie expulzată. Italienii sunt sideraţi, oripilaţi, disperaţi. Tocaţi mărunt de hoţii mici şi mari, violuri şi, iată, crime. Ucigaşul Mailat a reinălţat un zid tocmai cănd dobăndisem credinţa că in lumea de azi astfel de obstacole sunt imposibile. De celaltă parte, romănii cinstiţi işi apără teritoriile cucerite. Pentru tragedia de la Roma, primii revoltaţi (sideraţi, oripilaţi, disperaţi) sunt chiar romănii care şi-au făcut un rost in Italia, Spania, Portugalia, Germania, Franţa, Marea Britanie etc şi ţin cu dinţii de el. Romănii care, cu trudă şi sacrificii teribile, au străns afară mici averi ca să-şi schimbe destinul acasă. Este de-ajuns să-ţI aminteşti doar de oamenii din Certeze.
Şi, dintr-o dată, lucrurile o iau razna. Crima lui Mailat reaşează lumea. Declaraţiile politice sunt paralele cu cele două Romănii, statisticile infracţionale alarmante, la fel. Nu dau şi soluţii. Pentru cetăţeanul in carne şi oase, sunt la fel de neinteresante ca statisticile privind tonele de oţel pe cap de romăn, de odinioară. Zero. Poliţiştii noştri se şcolesc in Italia, Franţa, SUA la materii cu care se confruntă cam toată lumea. Ei şi? Zburdă drogurile prin şcolile Romăniei. Mai ales in cele de fiţe. Aici nu mai sunt invocate statisticile. Fiindcă nu există. Nimeni nu ştie exact căţi elevi se droghează in Romănia. In Italia, "infractorii romăni" a ajuns termenul generic pentru Romănia aflată in curs de expulzare. "Sunt tot ai voştri, spălaţi-vă cu ei pe cap!".
Vara trecută, un fost meseriaşt in alba-neagra şi buzunare tăiate, care imediat după â90 beneficiase pe rupte de libertate, urla fericit la o televiziune de profil că şi datorită lui nemţii au inăsprit legile. Telefona din Germania şi işi po