Cine vrea sa cunoasca Romania in adincime, toata si nefardata, exprimindu-se in voie si de nevoie, cine vrea sa se inalte de admiratie si sa se cutremure de spaima sa mearga in Italia. Oriunde, in Italia.
In marile orase ale Nordului sau in satele insulare ale Sudului. Asta-vara am gasit o familie de moldoveni spatosi, inghesuindu-se, ziua, intr-o casa gaurita si gatind, seara, pe rupte, intr-un restaurant din Favignana. O insula smulsa din Sicilia si ocupata de cactusi in praf.
Erau multumiti cu munca pe bani adevarati, nu ca la Bacau, dar se plingeau de bandele de tineri care le striga: Romeni di merda! De ce ne spun asta? Fiindca muncim pentru ei? Sigur, nu era vina lor. Si nici a Doinei din Iasi care face curat, salata de vinete si sarmale pentru tot blocul lui Renato, la Torino. Si nici Violeta din Rimnicu Vilcea nu e de vina.
Italienii din Milano, la care spala, calca si vede de copii, o iubesc asa de mult ca i-au platit avionul sa o-ngrijeasca, acasa, pe maica-sa, rau bolnava.
Si atunci? De ce e rusinos sa fii roman in Italia? De ce trebuie sa te strecori pe burta, de la Szeged pina la Dover, cu grija, sa nu ti se vada romanitatea? De ce te simti obligat, de la primul pas in directia vest, sa te dai altceva si altcineva, dintr-o tara care naste bruneti, dar nu e Romania? Pentru ca romanii taie, fura, insala si violeaza. Alti romani, dar romani.
Si multi tigani care-si zic rromi, dar sint de-ai nostri, cu trei de r. Adevarul final si integral e ca, fugarita de lipsa de sansa sau chemata de prazile Europei, Romania activa s-a mutat in Italia. Iar Romania e activa in doua feluri.
Mai intii, prin oamenii ei cei mai buni, mai importanti si mai nebagati in seama: oamenii care pot face o tara cuminte si rinduita. O si fac. In Italia, unde imping carucioarele batrinilor, nu in Romania, unde n-au lo
