Cazul avocatei braşovene Elodia Ghinescu a ajuns „operă” a folclorului contemporan.
De pe urma mediatizării cazului au început să profite şi persoane care, teoretic, n-ar avea nicio legătură cu avocata Elodia sau cu soţul ei, Cristian Cioacă. Este cazul cântăreţei argeşene de muzică populară Gherghina Stancu, căreia i-a venit ideea să o aşeze pe Elodia în centrul unei creaţii folclorice… urbane, transpunând pe note muzicale misterul cu care este învăluită dispariţia avocatei.
Cântăreaţa a compus o baladă al cărei personaj central este Elodia, fiind inspirată, potrivit spuselor sale, chiar de avocata dispărută. Aceasta i s-ar fi arătat „prin energii şi puteri supraomeneşti”, în vis.
Cântecul debutează cu versuri care îndeamnă la reflectare: „Elodia e moartă şi totuşi ea trăieşte/ Din pozele-i frivole suavă ne zâmbeşte/ Elodia e moartă şi nimeni n-o găseşte”. Cântecul continuă în aceeaşi notă de jale caracteristică capodoperelor genului, amintind de fiul avocatei, „Un suflet de orfan/ ce strigă a sa mamă/ O strigă-n disperare/ Din lumea asta mare a mai plecat o mamă”. Spre finalul cântecului, inspiraţia cântăreţei atinge culmea lirismului, Elodia fiind comparată cu o… himeră: „Elodia e moartă, dar unii tot mai speră, s-apară în zi sau noaptea, aşa ca o himeră.”
Creaţia Gherginei Stancu nu e singura care face referire la moartea Elodiei. Pe Internet circulă, sub anonimat, o altă „poezioară” ce tinde să capete conotaţii de zicală: „Fiţi veseli prieteni; să bem, să cinstim; Elodia-i moartă; Noi încă trăim!”. Cazul avocatei braşovene Elodia Ghinescu a ajuns „operă” a folclorului contemporan.
De pe urma mediatizării cazului au început să profite şi persoane care, teoretic, n-ar avea nicio legătură cu avocata Elodia sau cu soţul ei, Cristian Cioacă. Este cazul cântăreţei argeşene de muzică populară Gherghina Stancu, căreia i-a venit ideea să