Act de prezenţă
Valorile sunt raţiunea noastră de a exista. Valorile estetice constituie raţiunea de a exista a omului estetic, a acelui om care crede în unicitatea lui, speră să se diferenţieze printr-o originalitate substanţială, nu superficială, iar pentru acest scop are nevoie de exerciţiul spiritului critic, acela care îl ajută să aleagă.
*
Cred în valorile literaturii române, uneori cu înverşunare, alteori cu modestie sau cu disperare. Fără ele simt că universul meu vital s-ar prăbuşi.
*
Sunt aici, văd, aud, citesc, meditez, cumpănesc, analizez, compar, estimez, recitesc, aleg, mă confrunt, iubesc, mă revolt, reflectez, scriu, judec, dau crezare sau mă îndoiesc. Acestea sunt verbele acţiunilor mele zilnice. Sunt (sau aş vrea să fiu) o părticică din conştiinţa critică a actualităţii literare. Încerc să înţeleg şi să comunic ce înţeleg. Nu-mi ascund opţiunile, dar nici nu vreau să le impun altora, cu orice preţ.
*
Critica literară lucrează în sfera delicată a valorilor. Exprimă cu argumente, în funcţie de opere şi de circumstanţe, uneori încrederea, alteori scepticismul. Dar ea nu poate exista fără obiectul ei de aplicaţie, de studiu şi reflecţie. Obiectul e literatura, subiectul martor e criticul, ca specie particulară de cititor, adică de om. Dacă el îşi dispreţuieşte obiectul sau îl subestimează, însăşi profesiunea lui rămâne în suspensie, pierzându-şi, uneori fără să-şi dea seama, raţiunea de existenţă. Nihilistul, dacă e consecvent, se auto-anulează.
*
Am pierdut - pentru câtă vreme? - sentimentul sărbătoresc al literaturii şi euforia afirmării noilor valori. Un mare scriitor al nostru, oricare ar fi el, nu mai face, la întâlnirea cu cititorii, săli pline. Asta şi pentru că prea mulţi dintre noi nu-şi dau seama de spectacolul unic al marilor personalităţi, nu sunt fascinaţi de fenomenul misterios a
