când sunt cu tine

dar când sunt cu tine îngerii cărţilor

sunt şi ei împreună perechi fără nimic

împrejur priveliştea e înlăuntru şi

textul şi starea de graţie în întuneric

când sunt cu tine cu mine sunt

îngerii textelor

ce mă mâhneşte este

amestecul limbilor nesiguranţa

că ni s-a dat şi priceperea de-a îndura

unul celuilalt străinătatea ca înveliş

protector citind pentru sine şi din

iubire de sine textul reversul lui

de nesuportat

cine citeşte poate fi

pretutindeni trăieşte şi se salvează

la marginea lumilor care sunt şi nu sunt

cu tine cu mine sunt îngerii cărţilor

ce mă mâhneşte e că şi citind murim

singuri

singuri în iluzii

suprapopulate neîndurând să ne fim

marginea din de pe urmă căutându-ne

cuvântul trufiei şi el fiind peste tot înger

care ne luptă şi ne înfrânge el nu ne-ar

înfrânge dacă nu ne-ar cunoaşte

în loc să mă opresc

şi să aflu plec nicăieri şi tristă

mă bucur medieval atac noaptea caut cuvântul

trufiei el e peste tot când sunt cu tine

dar când sunt cu tine nepricepută mă simt

citind din iubire textul reversul deodată

de nesuportat

stă să apară puntea

spre întuneric fără nimic împrejur

cineva din neant din nemargine din trecut

dă impulsul de a purta celuilalt

străinătatea medieval atac noaptea scriind

la o carte fără nimic împrejur priveliştea

e înlăuntru

din aproape-n aproape

şi din iubire reversul e înlăuntru cu

textul şi îngerii între înşelare şi buna

credinţă că suntem când sunt cu tine

şi tu spui convins că îngerii cărţilor

sunt şi ei împreună perechi fără nimic

împrejur

ce mă