- Politic - nr. 215 / 2 Noiembrie, 2007 Constient de faptul ca nu prea are sanse sa treaca bugetul prin Parlament _ in actuala configuratie politica -, Calin Popescu Tariceanu cauta sustinere in exterior. Premierul este convins ca ar putea intra in parlament cu un buget si de acolo sa iasa cu altul, masacrat la masa intereselor de partid. Cum solutii prea multe nu are la dispozitie _ iar Mircea Geoana a avertizat ca "va pune tunurile" pe buget -, premierul si-a amintit, subit, ca ar exista niste parteneri sociali, la care s-ar putea apela. Drept pentru care si-a mobilizat ministrii, spunandu-le ca "bugetul nu este nici al Guvernului Romaniei, nici al lui Tariceanu si nici al lui Vosganian, este bugetul Romaniei, dupa care Romania se dezvolta, dupa care Romania isi realizeaza proiectele, nu e nici proiectul vreunui partid politic". Tariceanu are dreptate, numai ca, cerandu-le sa bata la usa celor numiti pe la diverse reuniuni ca "parteneri sociali", doar in ceasul al doisprezecelea, el organizeaza "dialogul social" cu organizatiile patronale, nu pentru ca simte ca asa ar fi normal sa se intample, ci doar de teama ca Parlamentul nu va vota bugetul! "Bugetul nu este al unui partid, ci este al Romaniei", ar putea spune Tariceanu in Parlament. Adica parlamentarii care nu doresc sa voteze bugetul, de fapt voteaza impotriva poporului, care, nu este asa?, a fost consultat cu privire la acest document important. Ce nu inteleg politicienii (implicit Tariceanu) in acest caz? Consultarea partenerilor sociali trebuie sa aiba loc in toate ocaziile, si nu doar atunci cand au (ca si acum) probleme de sustinere a bugetului. Vorba cuiva, Sindicatele si Patronatele nu sunt mantale pentru vreme rea. Dialogul trebuie sa fie unul real, nu mimat. Din pacate, toate partidele aflate la guvernare au procedat precum Tariceanu. Ca dovada ca si acum _ ca si in anii precedenti _ proiectul Legii